Without You, There is No Us

Remarcăm, în primul rând, perspectiva unică pe care Without You, There is No Us o aduce în literatura despre Coreea de Nord: nu este o poveste a evadării, ci o cronică a interiorului, scrisă dintr-o instituție de elită în ultimele luni de viață ale lui Kim Jong-il. În timp ce majoritatea universităților erau închise, iar studenții trimiși la muncă fizică, Suki Kim a predat engleza celor 270 de fii ai clasei conducătoare la Pyongyang University of Science and Technology (PUST). Subliniem tensiunea constantă a acestei experiențe; autoarea a trăit într-un regim de izolare totală, sub supravegherea cenzorilor și a colegilor misionari, documentând în secret viața cotidiană a unor tineri care mărșăluiau zilnic cântând ode dictatorului. Observăm un contrast izbitor între rigiditatea ideologică și momentele de vulnerabilitate ale studenților, pe care autoarea îi numește sugestiv „soldați și sclavi”. Relatarea este comparabilă cu This Is Paradise! de Hyok Kang în ceea ce privește rigoarea descrierii sistemului educațional represiv, dar Without You, There is No Us este actualizată pentru finalul erei Kim Jong-il, oferind o privire asupra modului în care viitoarea elită a țării este modelată prin minciună și obediență. Spre deosebire de See You Again in Pyongyang, unde Travis Jeppesen explorează capitala din postura de student străin, Suki Kim adoptă o abordare mult mai intimă și riscantă, filtrată prin identitatea sa de coreeano-americană. Stilul este precis și lipsit de artificii, reușind să transmită claustrofobia unui spațiu unde până și cele mai simple gesturi de curiozitate despre lumea exterioară — cum ar fi accesul la internet sau democrația — pot deveni fatale.