Matilda: Penguin Little Black Classics

Tradusă din limba engleză, această nuvelă recuperează o voce care, deși s-a pierdut timp de peste un secol în sertarele tatălui autoarei, aduce în prezent o intensitate emoțională ce pare să sfideze timpul. Ne-a atras atenția modul în care Matilda funcționează ca o oglindă fidelă a suferinței umane, fiind scrisă într-o perioadă de doliu profund, după pierderea prematură a copiilor lui Mary Shelley. Dacă în Frankenstein teroarea era proiectată asupra unei creaturi exterioare, aici groaza este una internă, psihologică, născută dintr-o confesiune tulburătoare despre o iubire interzisă și izolarea autoimpusă.

Putem afirma că stilul este unul pur romantic, unde peisajul natural devine un ecou al stărilor sufletești zbuciumate. În tradiția lucrărilor semnate de Mary Wollstonecraft, acest roman continuă explorarea vulnerabilității feminine într-o lume dominată de figuri masculine autoritare, însă reimaginează această luptă printr-o lentilă mult mai sumbră și introspectivă. Spre deosebire de viziunea distopică din The Last Man, unde umanitatea piere la scară globală, Matilda se concentrează pe apocalipsa interioară a unui singur individ care a pierdut totul.

Merită menționat că ritmul narațiunii este lent, meditativ, invitând la o reflecție asupra vinei și a imposibilității de a scăpa de trecut. Este o lectură care completează perfect portretul literar al unei autoare care a trăit la intersecția dintre radicalismul intelectual și tragedia personală, oferind o perspectivă mult mai intimă decât faimosul său debut gotic.