Mary

Ne-a atras atenția, încă de la primele pagini, modul în care Anne Eekhout reușește să deconstruiască mitul literar pentru a scoate la lumină fragilitatea umană a tinerei Mary Godwin. Vocea narativă nu se mulțumește să relateze fapte istorice, ci plonjează într-o stare de reverie febrilă, unde granița dintre realitate și coșmar devine aproape insesizabilă. Reținem aici o structură duală: pe de o parte, vara ploioasă de la Geneva, marcată de prezența copleșitoare a lui Byron și de consumul de laudanum, iar pe de altă parte, amintirile dintr-o Scoție sălbatică, populată de vrăjitoare și bestii mitice.

Subliniem finețea cu care autoarea analizează traumele profunde — doliul după pierderea unui copil și izolarea emoțională provocată de Percy Shelley — transformându-le în materia primă pentru creația literară. Imaginați-vă tensiunea și explorarea originilor din The Making of Mary Shelley's Frankenstein, mutată într-un decor de roman gotic contemporan, unde accentul cade pe dorința și teroarea feminină. Spre deosebire de abordarea biografică din Angelmonster, Mary se simte ca o experiență senzorială completă; cititorul simte frigul din Geneva și asprimea stâncilor scoțiene, în timp ce asistă la trezirea a ceva „sălbatic” în mintea unei scriitoare de doar optsprezece ani. Este un portret intim al unei minți strălucite care, sub presiunea durerii, începe să vadă monștrii nu doar în ficțiune, ci și în propria viață.