Hermit in Paris

Observăm, în paginile acestui volum publicat postum, o scenă rară: cel mai discret scriitor al Italiei, cel care prefera să inventeze mitologii personale decât să-și expună viața, acceptă să se lase privit. Din arhivele sale personale și din ultimele interviuri acordate înainte de 1985, se încheagă o biografie pe care Italo Calvino a încercat mereu să o țină în umbra ficțiunii sale. Reținem aici un Calvino nefiltrat, pornind de la tânărul care a luptat în Rezistența italiană între 1943 și 1945, până la intelectualul parizian care analizează cu un umor sec și filozofic evenimentele majore ale secolului XX.

Narativul amintește de Letters 1941-1985 prin intensitatea cu care reconstituie o epocă și prin modul în care dezvăluie rețeaua de idei din spatele fiecărei cărți celebre. Dacă în Cosmicomics sau The Baron in the Trees autorul se ascundea în spatele unor metafore ludice și al unui stil fabulatoriu, în Hermit in Paris asistăm la geneza acestor lumi. Credem că farmecul scrierii rezidă tocmai în acea „lejeritate” (leggerezza) celebră a lui Calvino, care transformă chiar și reflecțiile despre război sau politică într-o experiență de lectură fluidă și plină de spirit. Față de The Road to San Giovanni, o altă scriere cu nuanțe autobiografice, acest volum oferă o perspectivă mai largă, cuprinzând patru decenii de evoluție intelectuală. Este o hartă a unei minți enciclopedice care a refuzat până în ultima clipă clișeele literare, preferând să rămână, așa cum sugerează și titlul, un „pustnic” în mijlocul agitației culturale europene.