Verse, Chorus, Monster!

Ne imaginăm un copil timid, undeva în Colchester, Essex, absorbit de desenarea unor viziuni intense pentru a-și domoli anxietatea, în timp ce restul lumii se pregătește pentru explozia culturală a anilor '90. Aceasta este perspectiva unică pe care Graham Coxon o aduce în Verse, Chorus, Monster!: nu doar cronica unui chitarist legendar, ci confesiunea unui artist vizual care vede lumea în culori și forme înainte de a o traduce în sunet. Apreciem modul în care autorul refuză clișeele rock'n'roll, alegând în schimb o onestitate brutală despre izolarea resimțită în mijlocul zgomotului Britpop.

Romanul autobiografic ne poartă de la anii de formare la colegiul Goldsmiths până la tensiunile din interiorul Blur. Merită menționat că, spre deosebire de Superstate, unde Graham Coxon explora o distopie autoritară prin intermediul benzilor desenate, aici el își îndreaptă privirea spre interior, demontând propriul mit. Tonul este confesional, aproape cinematic, alternând între succesul fulminant alături de Damon Albarn și momentele de vulnerabilitate extremă cauzate de dependență. Pe același raft cu Telling Stories de Tim Burgess, dar cu un accent pe procesul creativ vizual și pe „monștrii” psihologici care pândesc în spatele celebrității, această carte oferă o hartă a unei minți care nu s-a simțit niciodată pe deplin acasă în lumina reflectoarelor. Este o lectură despre supraviețuire artistică, unde fiecare refren este dublat de o luptă interioară.