Bless Me Father

Imagineați-vă un băiat de opt ani, ministrant pios la altarul bisericii locale, plănuind în taină să urmeze calea preoției, în timp ce, în afara zidurilor sacre, viața sa este un vârtej de bătăi, furturi și minciuni. Această contradicție fundamentală deschide Bless Me Father, o autobiografie viscerală semnată de Kevin Rowland, liderul carismatic al trupei Dexys Midnight Runners. Misterul care a planat mereu asupra personalității sale — un geniu creativ capabil de un auto-sabotaj feroce — este explorat aici fără nicio reținere, oferind o perspectivă brută asupra a ceea ce înseamnă să fii un „maverick” în industria muzicală britanică. Ne-a atras atenția onestitatea cu care Rowland descrie prăbușirea de la succesul fulminant al anilor '80 la singurătatea unei garsoniere mizere din anii '90, unde dependența de cocaină și falimentul păreau să fi pus punct carierei sale. Abordarea jurnalistică evocă Musiciens de Francois Bon prin obsesia centrală pentru muzică ca instrument de supraviețuire, dar perspectiva lui Rowland este mult mai intimă și auto-punitivă, transformând textul într-o spovedanie publică. Stilul este alert, marcat de o introspecție rară, în care moda, muzica și credința se împletesc într-o luptă continuă pentru identitate. Notăm cu interes cum autorul nu se ferește să discute despre fluiditatea de gen și despre curajul de a șoca o audiență conservatoare, elemente care l-au transformat dintr-un paria într-o legendă celebrată recent pe scena de la Glastonbury. Este o lectură despre reziliență, scrisă în limba engleză, care refuză să înfrumusețeze realitatea succesului.