We Did Ok, Kid: A Memoir

Impactul lui Sir Anthony Hopkins asupra cinematografiei și teatrului modern este incontestabil, el transformând vulnerabilitatea ascunsă în forță brută pe ecran. Notăm cu interes cum, în acest volum de memorii mult așteptat, We Did Ok, Kid, actorul nu se limitează la a-și enumera succesele, ci coboară în galeriile întunecate ale propriei istorii. Descoperim aici rădăcinile aspre ale talentului său într-un Port Talbot postbelic, un mediu dominat de oțelării unde orice urmă de sensibilitate era strivită de alcoolism și brutalitate. Găsim în această carte parcursul unui copil considerat „fără viitor”, a cărui viață a fost redirecționată radical după vizionarea ecranizării Hamlet din 1948. Abordarea viscerală a dependenței și a traumelor familiale evocă onestitatea din Rebel de Nick Nolte, însă acolo unde Nolte este adesea exploziv, perspectiva lui Hopkins este una a reflecției stoice, marcată de o melancolie specific galeză. Dacă în alte lucrări atribuite contextului său, precum Bogie's Bike, accentul cădea pe viața din spatele reflectoarelor, aici Hopkins își asumă rolul central, dezvăluind cum a extras emoție pură din răceala tatălui său pentru a-l interpreta pe King Lear. De asemenea, aflăm detalii fascinante despre geneza personajului Hannibal Lecter, modelat după precizia tăioasă a profesorilor săi și aura lui Bela Lugosi. Spre deosebire de abordarea metodică din An Improvised Life de Alan Arkin, memoriile lui Hopkins se simt ca o confesiune finală, o pregătire onestă în fața „Marelui Secret” al mortalității. Vocea sa este vulnerabilă și magnetică, refuzând să fie neapărat plăcută, dar reușind să fie profund umană.