The Thorns Remain

În The Thorns Remain, suntem transportați în anul 1919, într-un sat scoțian din regiunea Highland care pare uitat de timp, dar nu și de traumele istoriei. Alegerea acestui context postbelic este crucială: într-o comunitate decimată de război și de gripa spaniolă, tinerii rămași caută cu disperare un ultim moment de conexiune înainte de a pleca spre sud. Observăm cum Jja Harwood folosește acest decor melancolic pentru a ancora elementele fantastice într-o realitate dureroasă, unde granița dintre lumea noastră și cea a creaturilor 'fae' devine permeabilă prin dans și foc. Suntem de părere că forța acestui roman rezidă în modul în care reconstruiește mitul creaturilor fae, prezentându-le nu ca entități binevoitoare, ci ca ființe care se simt la rândul lor abandonate de modernitate, conduse de un Lord întunecat și carismatic. Putem afirma că sistemul de magie propus — bazat pe târguri periculoase și pe scurgerea timpului care alterează însăși esența umană a celor răpiți — adaugă o tensiune constantă narațiunii. Cine a citit A Feather So Black de Lyra Selene va recunoaște aici atmosfera pădurilor luminate de lună și prezența unui nobil fae seducător, dar periculos, însă The Thorns Remain se distinge prin ancorarea sa istorică profundă și prin explorarea doliului. Această lucrare continuă fascinația autoarei pentru basmele întunecate începută în The Shadow in the Glass, mutând însă accentul de la decorul victorian plin de fum spre sălbăticia mistică a Scoției, unde folclorul devine o forță vie și necruțătoare.