Still Alice

Ritmul lecturii este unul înșelător de lent la început, oglindind felul în care primele semne ale uitării se strecoară în viața cotidiană a protagonistei, pentru ca apoi să devină fragmentar și tulburător pe măsură ce boala avansează. Considerăm că forța acestui roman rezidă tocmai în perspectiva internă: nu privim Alzheimerul din exterior, ca observatori clinici, ci îl experimentăm prin ochii lui Alice Howland, o femeie a cărei întreagă identitate este construită pe intelect și memorie. Fiind profesoară la Harvard, prăbușirea structurilor sale mentale este cu atât mai frapantă, iar Lisa Genova folosește pregătirea sa în neuroștiințe pentru a descrie acest proces cu o precizie dureroasă, dar lipsită de senzaționalism.

Descoperim aici o explorare a fragilității umane care ne obligă să ne întrebăm cine rămânem atunci când amintirile ne părăsesc. Atmosfera te trimite cu gândul la Turn of Mind, deși acolo demența este cadrul unui mister polițist, în timp ce în Still Alice accentul cade pe drama identitară și pe redefinirea iubirii în absența recunoașterii. Stilul este sobru și empatic, evitând sentimentalismul facil în favoarea unei onestități brutale despre ce înseamnă să pierzi controlul asupra propriei minți. Această lucrare marchează începutul unei serii de explorări literare ale creierului uman, temă pe care autoarea o continuă în Every Note Played, unde analizează impactul Sclerozei Laterale Amiotrofice, sau în volumul non-ficțiune Remember, unde explică mecanismele uitării.