Call Me By Your Name

Pe Riviera italiană, într-o vilă impunătoare de pe malul mării, timpul pare să se dilate sub dogoarea soarelui de vară. Această alegere a cadrului nu este doar decorativă; atmosfera mediteraneană devine un catalizator pentru trezirea senzorială a lui Elio, un adolescent de șaptesprezece ani a cărui viață intelectuală este perturbată de sosirea lui Oliver, un tânăr cercetător american. Putem afirma că spațiul vilei funcționează ca un incubator pentru o pasiune care transcende simpla atracție fizică, transformându-se într-o explorare a identității și a dorinței absolute. Remarcăm influența profundă a studiilor autorului asupra lui Marcel Proust în felul în care memoria și introspecția dictează ritmul frazelor. Ritmul narativ amintește de Eight White Nights, însă în timp ce acea lucrare se concentrează pe o întâlnire tensionată în New York, Call Me By Your Name folosește peisajul idilic pentru a sublinia vulnerabilitatea personajelor. Structura este una a retrospecției melancolice, unde fiecare gest — o partidă de tenis, o discuție despre etimologie sau o plimbare cu bicicleta — capătă o greutate simbolică imensă. În contextul operei lui Andre Aciman, această carte reprezintă punctul central al preocupărilor sale pentru „starea ireală” (concept explorat și în volumul de eseuri Homo Irrealis), acea zonă a posibilităților neîmplinite și a dorinței care supraviețuiește timpului. Dacă în Enigma Variations autorul fragmentează experiența amoroasă în mai multe episoade, aici el se concentrează pe intensitatea unei singure veri care definește o întreagă existență. Suntem de părere că forța acestui roman rezidă în onestitatea brutală cu care descrie frica de a nu mai regăsi niciodată o asemenea intimitate totală.