Our Strangers

Subliniem, încă de la primele pagini ale volumului Our Strangers, o stare de alertă intelectuală împletită cu o liniște domestică aproape hipnotică. Lydia Davis ne invită într-un spațiu al observației pure, unde cel mai mărunt gest sau o frântură de dialog capătă greutatea unei revelații. Remarcăm în această colecție aceeași rigoare matematică a limbajului care i-a adus premiul Man Booker International, transformând proza scurtă într-un exercițiu de precizie chirurgicală. Cine a parcurs Can't and Won't va recunoaște aici acea capacitate unică de a extrage ironia și surpriza din situații aparent plate, însă Our Strangers pare să atingă o maturitate a distilării, unde textul se apropie de esența poeziei sau a aforismului. Față de The Collected Stories of Lydia Davis, care oferea o privire de ansamblu asupra evoluției sale, acest nou volum se simte mai intim, concentrat pe interacțiunile trecătoare cu „străinii noștri” de zi cu zi. Având în vedere experiența sa vastă de traducătoare a unor autori precum Michel Leiris în Fibrils sau Proust, Lydia Davis își construiește frazele cu o atenție filologică, unde niciun cuvânt nu este lăsat la voia întâmplării, oferind o experiență de lectură fragmentată, dar profund coerentă prin tonul său cerebral și totodată plin de umor discret.