Killer Queens

La prima vedere, Killer Queens pare a fi încă o aventură spațială cu mercenari și nave furate, însă sub această suprafață lucioasă, cititorul descoperă o satiră vibrantă și o celebrare a identității LGBTQ+. Observăm o abordare proaspătă a genului space opera, unde miza nu este doar supraviețuirea într-o galaxie ostilă, ci și păstrarea integrității morale (și a poftei de tacos) în fața unor dictatori fasciști și a unor foști angajatori bizari — în acest caz, o maimuță cu jetpack.

Ne-a atras atenția modul în care David Booher construiește dinamica dintre Max și Alex. Forța narativă și umorul din Rat Queens de Kurtis J. Wiebe se combină aici cu sensibilitatea explorărilor spațiale regăsite în Hunt for Star-Lord, dar cu un glas propriu, mult mai asumat și vizual exuberant. Stilul artistic semnat de Claudia Balboni și HARRY SAXON utilizează o paletă cromatică electrică ce subliniază ritmul alert al narațiunii, transformând fiecare pagină într-o experiență vizuală dinamică.

În contextul operei sale, Killer Queens reprezintă o deviere fascinantă pentru David Booher. Dacă în Canto III: Lionhearted autorul explora teme precum sacrificiul și onoarea într-un registru de basm mecanic, aici adoptă un ton ireverențios și comic, păstrând totodată interesul pentru personaje care își caută locul într-o lume care îi respinge. Recomandăm acest volum celor care caută benzi desenate ce nu se tem să amestece teme politice serioase cu secvențe de acțiune absurde, totul într-un format de buzunar, ușor de parcurs, dar dens în detalii vizuale.