Wind / Pinball

Ne-a atras atenția un detaliu aparent banal, dar profund revelator pentru universul murakamian: ideea că un om care face raiduri nocturne în frigiderul unei bucătării tăcute la ora trei dimineața nu poate scrie decât într-un anumit fel. Această introspecție dă tonul volumului Wind / Pinball, care reunește primele două incursiuni literare ale lui Haruki Murakami. Suntem de părere că aceste scrieri de tinerețe, deși mai scurte și mai fragmentate decât marile sale romane ulterioare, conțin deja întregul ADN al autorului: melancolia urbană, obsesia pentru jazz și berea consumată în compania unor personaje enigmatice.

În „Hear the Wind Sing”, îl urmărim pe narator în timpul unei vacanțe de vară, împărțindu-și timpul între barul lui J și discuțiile cu „Șobolanul”, un prieten a cărui prezență devine o ancoră într-o lume a relațiilor pasagere. Trei ani mai târziu, în „Pinball, 1973”, atmosfera se schimbă; naratorul trăiește în Tokyo alături de două gemene greu de distins, fiind bântuit de amintirea unei mașini de pinball cu trei manete, numită „Spaceship”. Cei care au parcurs Norwegian Wood de Haruki Murakami vor fi pregătiți pentru această explorare a pierderii și a dorinței, însă aici totul este filtrat printr-o lentilă mai crudă, aproape experimentală. Credem că farmecul acestor pagini constă în felul în care banalul — o mașină de joc sau o fată cu nouă degete — capătă valențe metafizice. Față de complexitatea onirică din Kafka on the Shore sau structura monumentală din The Wind-Up Bird Chronicle, acest volum oferă o simplitate revigorantă, fiind punctul de plecare al unei voci care avea să redefinească literatura contemporană.