TransAtlantic

Găsim în TransAtlantic o structură narativă ambițioasă, care se desfășoară pe parcursul a peste 150 de ani, împletind destinele unor personalități istorice cu cele ale unor oameni obișnuiți. Romanul este construit ca un triptic istoric, ancorat în trei traversări fundamentale ale oceanului: zborul temerar al aviatorilor Alcock și Brown din 1919, turneul aboliționist al lui Frederick Douglass în Irlanda foametei din 1845 și misiunea diplomatică a senatorului George Mitchell în Belfastul anului 1998. Ne-a atras atenția modul în care Colum McCann folosește aceste puncte de inflexiune pentru a explora nu doar evenimentele mari, ci și ecoul lor în viețile intime ale unei succesiuni de femei — de la servitoarea Lily Duggan până la strănepoata sa, Hannah Carson.

Stilul este unul contemplativ și profund senzorial, unde ritmul prozei pare să imite fluxul și refluxul oceanului ce separă cele două lumi. Reținem finețea cu care autorul umanizează miturile istorice, transformând negocierile politice sau recordurile de aviație în experiențe profund subiective. Cartea amintește de Let the Great World Spin prin modul în care un eveniment central (sau o serie de evenimente) devine liantul unor vieți disparate, dar se diferențiază prin dimensiunea sa transgenerațională și prin accentul pus pe legătura viscerală dintre pământul irlandez și cel american. Față de abordarea documentară din Atlantic Crossing in the Wake of Frederick Douglass, McCann alege calea ficțiunii interpretative, unde adevărul istoric este îmbogățit de o imaginație empatică. În contextul operei sale, TransAtlantic continuă explorarea subsolurilor emoționale din This Side of Brightness, rafinând capacitatea autorului de a cartografia geografia suferinței și a speranței.