Apeirogon: a novel about Israel, Palestine and shared grief, nominated for the 2020 Booker Prize

Tradus din limba engleză, romanul Apeirogon ne propune o experiență literară care sfidează definițiile clasice, aducând în limba română o polifonie de sensuri unde pierderea devine limbaj universal. Considerăm că forța acestei cărți rezidă în refuzul de a simplifica o realitate istorică sângeroasă, alegând în schimb să exploreze infinitul de fațete al durerii umane. Ne-a atras atenția modul în care Colum McCann transformă datele biografice a doi bărbați reali — Bassam Aramin și Rami Elhanan — într-o structură hibridă, compusă din 1001 de fragmente ce oglindesc tradiția „O mie și una de nopți”. Premisa este de o cruzime simetrică: ambii tați își pierd fiicele, pe Smadar și Abir, în vârtejul conflictului israeliano-palestinian, însă aleg să folosească doliul nu ca pe un zid, ci ca pe o punte. Atmosfera te trimite cu gândul la City of a Thousand Gates, de Rebecca Sacks, prin multitudinea de perspective care compun tabloul Cisiordaniei, deși stilul lui McCann este mult mai experimental, pendulând între ornitologie, istoria armamentului și reflecție filozofică. Merită menționat că, spre deosebire de abordarea mai liniară din Dancer sau de realismul urban din This Side of Brightness, aici autorul atinge o maturitate stilistică ce amintește de tehnica mozaicului din Let the Great World Spin. Ritmul lecturii este dictat de aceste flash-uri de informație și emoție, construind o narațiune despre cum empatia poate perfora un conflict ce pare, de generații, impermeabil.