The Naked Eye

La o primă vedere, The Naked Eye pare a fi un roman de spionaj sau o relatare liniară a unei răpiri politice din perioada Cortinei de Fier. Însă, pe măsură ce parcurgem paginile, descoperim o meditație suprarealistă despre natura privirii și fragmentarea sinelui. Povestea tinerei vietnameze, transportată forțat din Berlinul de Est la Moscova și apoi evadată într-un Paris pe care îl cunoaște doar prin prisma cinematografiei, devine un exercițiu de supraviețuire prin ficțiune. Remarcăm modul în care Yoko Tawada folosește figura actriței Catherine Deneuve ca pe o ancoră identitară pentru o protagonistă care și-a pierdut limba și patria. Găsim aici aceeași preocupare pentru identități fluctuante pe care autoarea a explorat-o în Facing the Bridge sau în volumele sale de debut, precum The Bridegroom Was a Dog. Stilul este unul hipnotic, unde granița dintre realitatea crudă a exilului și strălucirea ecranului de cinema se estompează constant. Cei care au parcurs The Natashas de Yelena Moskovich vor fi pregătiți pentru această atmosferă onirică și pentru modul în care corpul personajului devine un teritoriu străin. Spre deosebire de realismul visceral din The Small Backs of Children de Lidia Yuknavitch, The Naked Eye mizează pe o detașare spectrală, transformând trauma dezrădăcinării într-o experiență estetică și lingvistică unică.