The Man Who Laughs

Remarcăm o abordare vizuală fascinantă a uneia dintre cele mai enigmatice lucrări ale lui Victor Hugo. Premisa ne plasează în iarna aspră a anului 1690, pe coasta Angliei, unde un băiat de zece ani, abandonat de un grup de călători misterioși, rătăcește descult printr-o furtună de zăpadă. Într-o scenă de o cruzime poetică, acesta descoperă un prunc supraviețuitor la sânul unei femei înghețate și decide să îl salveze, deși el însuși se află la limita supraviețuirii. Suntem de părere că această adaptare grafică reușește să surprindă esența atmosferei gotice și dramatismul visceral al textului original.

Elementul distinctiv al acestei ediții din seria Classics Illustrated este modul în care limbajul vizual traduce suferința și demnitatea personajelor. Întâlnirea cu Ursus, filosoful itinerant care trăiește într-o caravană alături de lupul Homo, oferă un contrast necesar între asprimea lumii și solidaritatea celor marginalizați. Cititorul care a apreciat explorarea nedreptății sociale și a personajelor „monstruoase” dar nobile din The Hunchback of Notre-Dame va găsi aici o temă similară — suferința fizică transformată în simbol politic — dar într-un context mult mai întunecat și mai filosofic. Dacă în Les Misérables autorul se concentra pe redempțiunea prin lege și morală, în Man Who Laughs acesta plonjează în mecanismele aristocrației și ale cruzimii umane.

Structura narativă este comprimată pentru a menține un ritm alert, specific benzilor desenate, fără a pierde însă profunzimea tragismului lui Gwynplaine, tânărul a cărui față a fost mutilată pentru a afișa un rictus etern. Este o poartă de intrare accesibilă într-o operă complexă, care a servit drept inspirație pentru figuri iconice ale culturii pop moderne.