The Last Kingdom

În zorii Angliei, tensiunea fundamentală care animă această narațiune nu este doar una militară, între saxoni și danezi, ci una identitară și spirituală: ciocnirea dintre rigoarea creștină a regelui Alfred și libertatea sălbatică a zeilor nordici. Suntem de părere că forța acestui prim volum rezidă în poziția imposibilă a lui Uhtred de Bebbanburg. Născut în aristocrația din Northumbria, dar adoptat de invadatori, el devine un martor privilegiat al ambelor lumi, un om care învață să gândească precum un viking în timp ce soarta îl forțează să lupte pentru singurul regat englez care mai rezistă: Wessex.

Notăm cu interes modul în care Bernard Cornwell reconstruiește secolul al IX-lea, o epocă a noroiului, a sângelui și a onoarei brute. Găsim în această carte un ritm cinematic, unde descrierile tactice ale bătăliilor — în special teroarea tacticii „zidului de scuturi” — oferă o profunzime istorică rară. Atmosfera amintește de The Pale Horseman prin intensitatea conflictului cultural, dar se diferențiază prin accentul pus pe formarea personajului, pe trecerea sa de la inocența copilăriei la brutalitatea maturității sub tutela danezului Ragnar.

Poziționând The Last Kingdom în contextul operei sale, observăm o evoluție a arhetipului eroului cornwellian. Dacă în seria Sharpe's Command autorul explora disciplina militară a epocii napoleoniene, aici el se întoarce la rădăcinile viscerale ale istoriei britanice. Această lucrare pune bazele unei saga monumentale care, spre deosebire de concluzia din War Lord, ne prezintă un protagonist tânăr, impulsiv și încă nehotărât în privința loialităților sale, oferind o perspectivă proaspătă asupra modului în care s-au născut națiunile din haosul „Epocii Întunecate”.