Phantom: Harry Hole Nesbo, cartea 9

Lectura romanului Phantom se desfășoară într-un ritm stratificat, care alternează între melancolia densă a revenirii acasă și tensiunea febrilă a unei curse contra cronometru. Nu este doar un alt caz polițist, ci o coborâre deliberată în cele mai întunecate unghere ale memoriei și ale străzilor din Oslo. Ne-a atras atenția modul în care Jo Nesbo alege să îl readucă pe Harry Hole din Hong Kong nu pentru o datorie profesională, ci pentru una sufletească: Oleg, copilul pe care l-a iubit ca pe un fiu, este acuzat de crimă. Cine a citit Nemesis va recunoaște aici aceeași abilitate a autorului de a țese ițe complexe care par să ducă spre fundături, însă Phantom se distinge printr-o încărcătură emoțională mult mai brutală. Dacă în volumele anterioare Harry se lupta cu propriii demoni pentru a salva orașul, aici lupta este pentru salvarea ultimei fărâme de familie care i-a mai rămas. Merită menționat că, spre deosebire de The Redeemer, unde mecanismul de ceasornic al intrigii era motorul principal, în volumul de față accentul cade pe relația tată-fiu și pe degradarea morală provocată de un nou drog sintetic ce inundă piața. Credem că această perspectivă de „outsider” — Harry nu mai este polițist, ci un simplu cetățean cu un trecut pătat — oferă narațiunii o vulnerabilitate nouă. Stilul lui Jo Nesbo rămâne unul de o precizie chirurgicală, explorând subcultura narcoticelor cu un realism sobru care amintește de temele recurente din Police, dar cu o notă de fatalism mult mai accentuată, specifică unui erou care știe că se întoarce într-un loc care l-a frânt deja de nenumărate ori.