Me

Anii '50 în suburbia londoneză Pinner nu prevesteau nimic din extravaganța ce avea să urmeze; un băiețel timid numit Reginald Dwight, purtând ochelari în stilul lui Buddy Holly, visa doar să atingă clapele pianului. Două decenii mai târziu, în lumina reflectoarelor primului său concert american, același tânăr lăsa audiența mută de uimire, apărând într-o salopetă galbenă stridentă și cizme cu aripi. Ne-a atras atenția această metamorfoză spectaculoasă care stă la baza volumului Me, singura autobiografie oficială a unei legende vii. Subliniem onestitatea brutală cu care artistul descrie nu doar culmile succesului, ci și abisul: de la tentativa de sinucidere în piscina din Los Angeles, până la deceniul întunecat al dependenței de droguri. Reținem o narațiune care pendulează între momente de umor absurd — cum este scena în care Elton dansează disco cu Regina Angliei — și confesiuni dureroase despre singurătate și regăsire. Ca și Elton de David Buckley, această biografie transformă documentele și amintirile într-o narațiune vie, însă Me aduce plusul de intimitate pe care doar vocea proprie îl poate oferi. Cartea se poziționează ca o piesă centrală în opera sa scrisă, completând dimensiunea vizuală din Farewell Yellow Brick Road. Dacă lucrările anterioare celebrau spectacolul și turneele, acest volum sapă adânc în psihologia omului din spatele ochelarilor sclipitori, oferind contextul emoțional pentru parteneriatul istoric cu Bernie Taupin și pentru devotamentul său actual față de AIDS Foundation.