Killer Queens 2: Kings, Not Wings

Cititorul care a apreciat explorarea sistemelor sociale opresive și a personajelor înaripate din Call of the Crow (Skyborn #2) va găsi aici o abordare similară a libertății individuale — dar într-un context SF mult mai acid și plin de umor. În Killer Queens 2: Kings, Not Wings, autorul David M. Booher ne propune o aventură intergalactică ce îmbină satira socială cu o estetică vibrantă, specifică benzilor desenate moderne. Ne-a atras atenția modul curajos în care echipa de creație, formată exclusiv din artiști LGBTQ, transformă o misiune de salvare într-un manifest împotriva structurilor patriarhale.

Acțiunea se declanșează atunci când Alex și Max, în mijlocul festivităților Space Pride, sunt recrutați fără voie de fostul lor șef, irascibilul Bieti, pentru a găsi un moștenitor fugar. Miza devine personală când descoperim că fugarul este fratele lui Alex, născut cu aripi pe o planetă unde motto-ul oficial este „Regi, nu aripi”. Considerăm că forța acestui roman grafic rezidă în contrastul dintre tonul hilar al dialogurilor și cruzimea tradițiilor de pe Sarelia, unde aripile sunt tăiate pentru a impune o masculinitate rigidă.

Poziționând lucrarea în contextul operei lui David M. Booher, observăm o continuitate a temelor sale recurente: lupta pentru autodeterminare prezentă în Canto Volume 5: A Place Like Home și dinamica familială complicată din All-New Firefly: The Gospel According to Jayne Vol. 2. Spre deosebire de tonul mai sumbru din Mempire Born in Blood, Killer Queens păstrează un ritm alert și o cromatică explozivă, oferind o experiență de lectură care, deși tratează subiecte grele precum misoginia și identitatea de gen, rămâne reconfortantă prin camaraderie și spiritul de rebeliune.