Homesick For Another World

Structura acestui volum este una fragmentată, o succesiune de portrete umane care par să funcționeze ca niște ferestre deschise spre interioare dezolante și, paradoxal, fascinante. În Homesick For Another World, Ottessa Moshfegh renunță la continuitatea liniară a romanelor sale anterioare pentru a ne oferi o serie de povestiri în care personajele sunt unite nu de spațiu, ci de un sentiment acut de inadaptare. Apreciem modul în care fiecare text reușește să captureze acel moment precis în care viața cotidiană devine insuportabilă, împingând individul spre gesturi bizare sau obsesii mărunte.

Ne-a atras atenția precizia chirurgicală a limbajului; Moshfegh nu caută să înfrumusețeze urâtul, ci îl analizează cu o detașare care amplifică impactul emoțional. Imaginați-vă tensiunea și sentimentul de eșec din Carbine de Greg Mulcahy, mutată într-un decor de realism contemporan murdar, unde personajele tânjesc după o lume care s-ar putea să nici nu existe. Suntem de părere că această colecție consolidează vocea autoarei ca o exploratoare a zonelor obscure ale psihicului, continuând temele alienării și ale autoizolării prezente în My Year of Rest and Relaxation sau misterul visceral din Death in Her Hands. Dacă în McGlue ne confruntam cu o conștiință încețoșată de alcool și vinovăție, aici întâlnim o întreagă galerie de indivizi care, deși trăiesc printre noi, par să aparțină unei alte lumi, fiind cu toții „bolnavi de dor” după un loc unde să se simtă, în sfârșit, acasă.