Hawthorne in Concord

Bazându-ne pe arhivele bogate ale istoriei americane și pe corespondența intimă a cercului din Concord, putem afirma că Hawthorne in Concord este mai mult decât o biografie; este cronica cinematografică a unui spirit în permanentă căutare. Imaginea de deschidere ne poartă în 1842, într-o zi de nuntă scăldată în lumină, când Nathaniel Hawthorne își conduce tânăra soție, Sophia, spre pragul casei Old Manse. Este începutul unei idile intelectuale și domestice în inima Massachusetts-ului, unde discuțiile cu Henry David Thoreau și Ralph Waldo Emerson promiteau o efervescență creativă fără egal. Totuși, sub acest peisaj bucolic, Philip McFarland dezvăluie tensiunea constantă dintre aspirația artistică și necesitățile materiale care l-au forțat pe scriitor să părăsească temporar acest paradis. Suntem de părere că autorul reușește să surprindă transformarea radicală a lui Hawthorne: de la scriitorul sărac care se retrage în casa mamei sale din Salem, la autorul consacrat al romanului „Litera purpurie”. Narativul amintește de Life of Franklin Pierce prin intensitatea cu care reconstituie o epocă în care literatura și politica se intersectau fatal. Vedem cum loialitatea față de un vechi prieten de facultate îi aduce lui Hawthorne un post de consul în Liverpool, o perioadă de exil administrativ ce va marca începutul sfârșitului pentru forța sa narativă. Întoarcerea sa în 1860, într-un Concord marcat de fervoarea aboliționistă și de spectrul Războiului Civil, este redată cu o melancolie profundă, pe măsură ce sănătatea sa se deteriorează. Credem că această lucrare continuă în mod natural explorarea istoriei americane începută de Philip McFarland în Mark Twain and the Colonel, păstrând aceeași rigoare documentară și atenție pentru complexitatea umană în fața schimbărilor sociale.