Gwendy's Magic Feather

Castle Rock, Maine, sub asediul primei furtuni de iarnă, devine din nou epicentrul unor forțe pe care rațiunea nu le poate explica. Notăm cu interes cum Richard Chizmar alege acest decor înghețat pentru a marca maturizarea forțată a protagonistei. Timpul a trecut peste Gwendy Peterson; la treizeci și șapte de ani, ea nu mai este fetița care urca treptele sinucigașilor, ci o femeie influentă din Washington D.C. Totuși, trecutul nu rămâne niciodată îngropat în Maine. Putem afirma că reîntoarcerea cutiei cu butoane, obiectul seducător și blestemat primit în adolescență, transformă atmosfera dintr-o dramă politică într-un roman polițist cu nuanțe oculte.

Simțim o neliniște profundă pe măsură ce Gwendy revine acasă, unde șeriful Norris Ridgewick caută cu disperare două fete dispărute. Stilul are ceva din proza lui Stephen King, fără să fie o imitație — Chizmar reușește să capteze vibrația micului oraș american unde răul mocnește sub aparența liniștii, amintind de atmosfera din Needful Things, însă cu o abordare mai intimă a poverii responsabilității. Dacă în Gwendy's Button Box accentul cădea pe curiozitatea copilăriei, aici explorăm prețul puterii și dacă suntem cu adevărat stăpânii propriului destin.

Comparativ cu October de Gregory Bastianelli, unde teroarea este legată de venirea unui străin magician, în Gwendy's Magic Feather pericolul pare să izvorască din însăși istoria locului. Autorul continuă explorarea spațiilor blestemate, temă recurentă și în lucrarea sa Widow's Point, unde un far devine centrul unor evenimente inexplicabile. Credem că această continuare consolidează locul lui Gwendy în panteonul personajelor memorabile din universul Castle Rock, pregătind terenul pentru deznodământul din Gwendy's Final Task.