Cosmopolitics II: Posthumanities

Ediția de față, Cosmopolitics II, finalizează traducerea în limba engleză a monumentalei investigații a lui Isabelle Stengers, incluzând în premieră volumele IV-VII: „Quantum Mechanics”, „In the Name of the Arrow of Time”, „Life and Artifice” și „The Curse of Tolerance”. Observăm că această continuare mută centrul de greutate de la fundamentele fizicii teoretice, explorate anterior în Cosmopolitics I, către o analiză a practicilor științifice ca sisteme contingente și interdependente. Merită menționat modul în care Stengers propune o „ecologie a practicilor”, căutând o consistență intelectuală între ambiții filozofice adesea contradictorii. Structura cărții este riguroasă, debutând cu o deconstrucție a ironiei cuantice și a lecțiilor lui Niels Bohr în Book IV, continuând cu provocarea lansată de Prigogine privind ireversibilitatea timpului și culminând cu o regândire politică a științei. Ne-a atras atenția capitolul final, unde autoarea argumentează că toleranța este o atitudine condescendentă care împiedică dialogul real cu viziunile ce contestă sistemele explicative dominante. În locul acesteia, ea propune „cosmopolitica” — un spațiu în care practicile științifice pot coexista cu alte forme de cunoaștere fără a le domina. Lucrarea este comparabilă cu Utopics de Manel Pretel-Wilson în rigurozitatea cu care analizează sistemele complexe și mecanica cuantică, dar este actualizată pentru a include o dimensiune etică și politică mai pronunțată asupra modului în care știința „produce” adevărul. Față de Another Science Is Possible, unde Stengers critica „știința rapidă”, aici accentul cade pe construcția unui peisaj al cunoașterii pluralist. Progresia de la fizica particulelor la biopolitică oferă o acoperire exhaustivă a tensiunilor dintre obiectivitate și construcție socială.