Berlin Alexanderplatz

Proza lui Alfred Döblin nu se mulțumește să descrie realitatea, ci o fragmentează și o reasamblează într-un ritm amețitor, specific metropolei moderne. Putem afirma că Berlin Alexanderplatz nu este doar un roman, ci un organism viu care pulsează prin intermediul unui colaj magistral: fragmente de știri, onomatopee stradale, predici biblice și cântece de tavernă se împletesc pentru a recrea Berlinul anilor 1920. Merită menționat că această nouă traducere semnată de Michael Hofmann reușește să captureze, poate pentru prima dată cu adevărat în limba engleză, asprimea și vitalitatea jargonului urban care definește opera lui Döblin. Cine a citit The Jungle de Upton Sinclair va recunoaște aici aceeași aplecare spre zonele obscure ale societății și lupta individului strivit de mecanismele economice, însă acolo unde Sinclair este naturalist și programatic, Döblin este modernist și experimental. Reținem destinul lui Franz Biberkopf, un om care, ieșit din închisoare, jură să rămână „cumsecade”, doar pentru a fi lovit repetat de o forță care seamănă izbitor cu fatalitatea. Spre deosebire de debutul său, Die drei Sprünge des Wang-lun, unde autorul explora spiritualitatea orientală, sau de ultimul său roman, Hamlet oder Die lange Nacht nimmt ein Ende, Berlin Alexanderplatz rămâne ancorat în betonul și noroiul Berlinului, transformând abatoarele și cârciumile în scene de o anvergură mitică. Simțim în fiecare pagină experiența de medic a autorului în cartierele muncitorești; privirea sa este clinică, dar nu lipsită de empatie. Este o lectură care cere atenție, dar care oferă în schimb o experiență senzorială totală a unei lumi aflate la granița dintre democrația fragilă și haosul ce avea să urmeze.