Beautiful Star: Penguin Modern Classics

Observăm în Beautiful Star o deviere fascinantă de la realismul psihologic cu care Yukio Mishima și-a obișnuit publicul în The Temple of the Golden Pavilion. Vocea narativă aici nu mai este captivă în obsesia frumuseții distructive, ci se deschide către un suprarealism cosmic, păstrând totodată acea rigoare stilistică inconfundabilă. Subliniem modul în care Mishima transformă alienarea socială a unei familii obișnuite într-o mitologie interplanetară: tatăl crede că vine de pe Marte, mama de pe Jupiter, iar copiii de pe Mercur și Venus. Această convingere nu este tratată ca o simplă rătăcire mentală, ci ca un scut protector împotriva nihilismului erei atomice. În tradiția explorărilor identitare din Star, acest roman reia tema măștii și a izolării, însă mută decorul din culisele cinematografiei japoneze direct sub cupola instelată a Războiului Rece. Credem că structura de comedie neagră permite autorului să critice materialismul postbelic fără a cădea în didacticism. Dacă în The Frolic of the Beasts tensiunea provenea din triunghiuri amoroase terestre, aici conflictul este unul existențial, purtat între dorința de salvare a speciei umane și certitudinea că suntem, în esență, străini unii de alții. Este o lectură atmosferică, unde umorul absurd se împletește cu scene de o frumusețe rece, aproape minerală, specifice esteticii lui Mishima.