As It Is in Heaven

Găsim în As It Is in Heaven o structură narativă care se ramifică dincolo de tăcerea autoimpusă a protagonistului, Stephen Griffin, pentru a cuprinde ecourile întregii comunități din County Clare. Niall Williams nu se limitează la o simplă cronică a unei idile, ci construiește o rețea de perspective sensibile — de la intuiția muzicianului orb al orașului, până la temerile tatălui muribund al lui Stephen — transformând o întâlnire întâmplătoare într-un eveniment cu rezonanță colectivă. Sosirea unui cvartet de coarde din Veneția devine forța care perturbă inerția unei existențe provinciale, aducând cu sine o frumusețe străină și tulburătoare.

Cititorul care a apreciat legătura profundă dintre sunet și emoția umană din An Equal Music de Vikram Seth va găsi aici un element similar — puterea muzicii de a acționa ca un limbaj al nespousului — dar într-un context diferit, cel al magiei rurale irlandeze, unde miracolul pare mereu la un pas de realitate. Stilul lui Williams este unul contemplativ și plin de lirism, amintind de atmosfera din This Is Happiness, însă aici accentul cade pe intensitatea bruscă a pasiunii care poate dărâma zidurile unei vieți sigure.

În contextul operei sale, acest roman reafirmă temele centrale din Four Letters Of Love, explorând felul în care hazardul și destinul se împletesc. Dacă în History of the Rain autorul omagia literatura, în As It Is in Heaven el celebrează muzica și capacitatea ei de a vindeca sau de a înfricoșa prin forța sa brută. Este o poveste despre trezirea senzorială a unui om care acceptase să privească viața doar de pe margine, scrisă cu acea atenție la detaliul fragil care a devenit marca înregistrată a lui Niall Williams.