Windmill Hill: a gripping mystery of hidden secrets and loyal friendships

În peisajul izolat din Sussex, la adăpostul unei mori de vânt care se degradează treptat, descoperim un univers unde timpul pare să fi stat în loc pentru Astrid, o fostă stea a teatrului a cărei carieră a fost spulberată de un scandal internațional. Alegerea acestui decor nu este întâmplătoare; moara de vânt simbolizează atât izolarea autoimpusă, cât și mecanismele memoriei care macină neîncetat faptele trecutului. Observăm aici o trecere de la atmosfera tensionată din Magpie Lane, lucrarea anterioară a lui Lucy Atkins, către o zonă mai caldă, dar la fel de pătrunzătoare, unde accentul cade pe loialitatea neobișnuită dintre două femei marginalizate de societate.

Atmosfera te trimite cu gândul la The Farm at the Edge of the World, deși prezența umorului fin și a celor câteva exemplare de teckel care animă locuința lui Astrid marchează o voce proprie, mult mai ludică și mai exuberantă. Descoperim o structură narativă ingenioasă, unde un „incident groaznic” recent forțează personajele să iasă din inerție. Când Astrid află că fostul ei soț, acum un actor celebru la Hollywood, intenționează să publice detalii despre noaptea care i-a distrus viața, romanul capătă ritmul unei călătorii de recuperare a demnității. Lucy Atkins reușește să mențină un echilibru fragil între melancolie și ironie, oferind o perspectivă rară asupra bătrâneții trăite cu sfidare. Stilul este precis și empatic, evitând sentimentalismul în favoarea unei observații acute a naturii umane, specifică unui autor care predă scrierea creativă la Oxford.