Widespread Panic

Descoperim în Widespread Panic o voce narativă care nu doar povestește, ci pulsează de o sinceritate brutală și corozivă. James Ellroy ne introduce în mintea lui Freddy Otash, „tiranul bârfelor” din anii '50, într-o confesiune care demolează strălucirea artificială a vechiului Hollywood. Structura romanului este construită pe ritmul sacadat, aproape percutant, al unui om care nu mai are nimic de pierdut și care decide să dea foc propriei legende. Putem afirma că Freddy Otash nu este doar un personaj, ci o prismă prin care vedem mecanismul sordid al celebrității, unde revista Confidential funcționa ca un precursor analogic al „tribunalelor” digitale de astăzi. În tradiția volumului The Fixer de Josh Young, acest roman investighează figura detectivului privat care „repară” problemele starurilor, însă James Ellroy transformă biografia factuală într-o experiență viscerală de tip noir. Acolo unde alte lucrări se mulțumesc să documenteze scandalurile, Ellroy le trăiește prin limbaj, folosind aliterații și propoziții scurte care oglindesc paranoia epocii. Față de Hollywood Nocturnes, unde corupția este adesea un element de fundal, aici ea devine motorul principal al supraviețuirii, o „panică generalizată” care cuprinde totul, de la platourile de filmare până la dormitoarele prezidențiale. Această lucrare reprezintă chintesența stilului autorului, continuând explorarea mitologiei Los Angeles-ului începută în American Tabloid and The Cold Six Thousand. Dacă în lucrările anterioare Ellroy se concentra pe arhitectura marii conspirații politice, aici el coboară în tranșeele culturii pop, demonstrând că păcatele private ale unor icoane precum Liz Taylor sau James Dean au fost la fel de definitorii pentru identitatea americană ca orice asasinat politic. Este un exercițiu de demitizare executat cu o mână de maestru, care nu oferă cititorului nicio cale de scăpare în afara adevărului crud.