White Crow

Ritmul este sufocant. O vară toridă, claustrofobică, într-un sat care se prăbușește în mare. Putem afirma că în White Crow, tensiunea nu se construiește prin acțiune zgomotoasă, ci prin atmosfera grea a unui decor în descompunere. Winterfold nu este doar un cadru, ci o prezență sinistră care refuză să elibereze personajele. Găsim în această carte o structură duală, executată cu o precizie chirurgicală: pe de o parte, prietenia fragilă dintre Rebecca și Ferelith, iar pe de altă parte, umbra unui trecut violent. Merită menționat că autorul Marcus Sedgwick folosește perspectiva unui rector din secolul al XVII-lea și a doctorului Barrieux pentru a introduce elemente de horror medical timpuriu. Experimentele acestora despre viața de după moarte dau cărții o greutate metafizică rară în literatura pentru tineri. Amintește de The Taxidermist's Daughter de Kate Mosse prin decorul de pe coasta Sussex-ului și prin sentimentul de izolare iminentă, dar se diferențiază prin natura sa profund gotică și explorarea explicită a supranaturalului. Dacă în Floodland autorul explora supraviețuirea într-o Anglie inundată, aici miza este spirituală: ce ne așteaptă dincolo? Este o lectură fragmentară, în care secretele îngropate de secole ies la suprafață odată cu prăbușirea stâncilor, forțând cititorul să se întrebe dacă unele adevăruri nu ar fi trebuit să rămână uitate.