Two Gentlemen and a Lady

La o primă vedere, Two Gentlemen and a Lady pare a fi o simplă culegere de povestiri despre animale, un exercițiu de sentimentalism pastoral. Însă, sub mâna lui Alexander Woollcott, aceste pagini dezvăluie o explorare profundă a loialității și a spiritului epocii jazz-ului, filtrată prin ochii unor companioni necuvântători. Publicat inițial în 1928, volumul reunește trei proze scurte — „The Passing of Nicholas”, „The Story of Verdun Belle” și „My friend Egon” — în care autorul își exersează stilul inconfundabil, bogat în podoabe retorice și o erudiție discretă. Putem afirma că Woollcott nu scrie doar despre câini, ci despre condiția umană reflectată în devotamentul acestora.

Atmosfera te trimite cu gândul la antologia Dog Stories din seria Everyman's Library, deși tonul personal și perspectiva criticului de teatru din Manhattan marchează o voce proprie, mult mai intimă și mai ancorată în realitățile sociale ale anilor '20. Dacă în alte colecții câinii sunt simboluri universale, la Woollcott ei devin personaje cu o psihologie nuanțată, capabile să navigheze printre capriciile unei lumi în schimbare. Ritmul lecturii este unul așezat, invitând la o contemplare a detaliului, susținută vizual de ilustrațiile semnate de Edwina. Merită menționat că, în ciuda reputației sale de critic caustic și temut în teatrele de pe Broadway, autorul lasă aici garda jos, oferind un text de o sensibilitate surprinzătoare care evită capcanele clișeelor lacrimogene.