Ties That Bind: Maternal Imagery and Discourse in Indian Buddhism

Evoluția studiilor budiste din ultimele decenii a marcat o trecere necesară de la analizele pur doctrinare către o înțelegere nuanțată a dimensiunilor sociale și de gen. Putem afirma că lucrarea Ties That Bind de Reiko Ohnuma reprezintă un punct de cotitură în acest parcurs, investigând modul în care budismul sud-asiatic pre-modern a gestionat imaginea mamei — o figură simultan venerată ca simbol al stării de Buddha și denigrată ca emblemă a atașamentului mundan. Considerăm că această cercetare, publicată de Oxford University Press, reușește să deconstruiască mitul renunțării totale, demonstrând cum instituția monastică a rămas profund ancorată în structurile familiale.

Textul extinde cadrul propus de Beyond Mother Goddesses cu date noi din literatura narativă în limbile Pali și Sanskrit, oferind o perspectivă mult mai aplicată asupra practicilor cotidiene și a metaforelor de gen. Dacă în lucrările sale anterioare, precum Unfortunate Destiny, autoarea explora alteritatea prin prisma regnului animal, sau în Head, Eyes, Flesh and Blood analiza sacrificiul corporal extrem, în Ties That Bind ea revine la corpul uman prin metaforele gestației și alăptării. Descoperim aici o analiză fină a tensiunii afective: recunoștința pentru hrana maternă coexistă cu o ostilitate mocnită față de obligațiile karmice de neîntrerupt pe care aceasta le creează. Spre deosebire de Birth in Buddhism, care se concentrează pe mișcările contemporane și drepturile femeilor, Reiko Ohnuma rămâne riguros ancorată în textele clasice, oferind o bază solidă pentru înțelegerea rădăcinilor ambivalenței budiste față de feminitate și maternitate.