There Should Have Been Eight

Thrillerul psihologic modern împrumută adesea elemente din structura clasică „locked-room mystery”, iar There Should Have Been Eight respectă cu rigoare această convenție, ducând-o într-o zonă de izolare extremă. Suntem de părere că Nalini Singh reușește să transforme decorul sălbatic al Alpilor Noii Zeelande într-un personaj activ. Șapte prieteni. Un conac în ruină. Un viscol care îi izolează de restul lumii. Premisa este simplă, dar execuția este tăioasă. Putem afirma că tensiunea nu se bazează doar pe pericolul extern, ci pe eroziunea lentă a încrederii într-un grup care ascunde o moarte nerezolvată de aproape un deceniu. Ne-a atras atenția modul în care trecutul, reprezentat de absența lui Bea, a opta persoană din grup, dictează ritmul prezentului. La intersecția dintre The Reunion și The Hunting Party, această carte combină dinamica toxică a unui grup de vechi prieteni cu atmosfera apăsătoare a unui spațiu din care nu există scăpare. Spre deosebire de lucrările sale anterioare din seria Guild Hunter, cum este Archangel's Eternity, sau universul complex din Storm Echo, unde elementele fantastice și paranormale dominau, Singh alege aici un realism crud. Trecerea de la complexitatea lumilor din Resonance Surge la simplitatea brutală a unui thriller psihologic pur demonstrează versatilitatea autoarei. Nu există creaturi supranaturale aici, doar oameni măcinați de vinovăție și regrete. Ritmul este alert, capitolele se succed rapid, iar senzația de claustrofobie devine aproape fizică pe măsură ce măștile cad una câte una.