The Universal Tone

Imaginea este electrică: anul 1967, auditoriumul Fillmore din San Francisco. Un tânăr chitarist urcă pe scenă și, printr-un solo incendiar, schimbă cursul muzicii rock, fuzionând pentru prima dată ritmurile latine cu forța brută a blues-ului. Descoperim aici, în The Universal Tone, nu doar cronica unei cariere legendare, ci viziunea unică a lui Carlos Santana asupra existenței — ideea că muzica este un liant divin, un limbaj universal care transcende granițele culturale. Notăm cu interes felul în care autorul nu se limitează la gloria scenei; el ne poartă înapoi în Tijuana adolescenței sale, unde și-a modelat amprenta sonoră inconfundabilă, și ne permite să asistăm la momentele de introspecție care au dus la fenomenul 'Supernatural'. Cine a apreciat portretul din Who I Am de Pete Townshend va găsi aici aceeași profunzime biografică, aplicată însă unui context mult mai spiritual și multicultural. Dacă în alte lucrări precum Street Art San Francisco, Carlos Santana explora activismul vizual al comunității sale, în această autobiografie el își îndreaptă privirea spre interior, transformând parcursul său într-o hartă a autodesperirii. Stilul narativ este unul onest și plin de umor, echilibrând perfect rigoarea documentară a unui muzician care a apărut pe mai mult de 90 de albume cu vulnerabilitatea unui om care caută permanent 'tonul' corect în relația cu familia și cu divinitatea. Este o lectură care curge cu ritmul unei improvizații de jazz, dar care păstrează structura solidă a unei vieți dedicate excelenței artistice.