The Pelican Child: Longlisted for the 2025 National Book Award

În The Pelican Child, tensiunea centrală se naște din coliziunea brutală dintre inocența reziduală a personajelor și degradarea unei lumi care pare să-și fi pierdut busola morală. Descoperim aici un univers fragmentat, unde peisajele se schimbă neliniștitor, forțând ființele umane să navigheze între instincte bestiale și aspirații divine. Joy Williams nu oferă confort, ci o radiografie tăioasă a spiritului contemporan, populând aceste pagini cu figuri memorabile: gemene care trebuie să ispășească păcatele industriale ale familiei sau un copil captiv în coliba pe picioare de găină a babei Yaga.

Observăm o continuitate tematică fascinantă față de lucrările sale anterioare. Dacă în Ill Nature autoarea analiza cu o precizie chirurgicală crizele ecologice și violența sistemică, în acest nou volum, acea „natură bolnavă” devine un fundal psihologic pentru personaje pierdute și regăsite. Stilul rămâne cel consacrat: un umor sec, aproape clinic, și o economie a limbajului care conferă fiecărei fraze o greutate specifică imensă. Cititorul care a apreciat explorarea identităților fragile și a realismului magic din What I Didn't See and Other Stories de Karen Joy Fowler va găsi aici o atmosferă similar de inconfortabilă și bântuită, însă filtrată prin lentila mult mai aspră și mai puțin iertătoare a lui Williams.

Remarcăm modul în care volumul condensează în cele 176 de pagini o întreagă cosmogonie a absurdului modern. Față de monumentalul The Visiting Privilege, care reunea decenii de carieră, The Pelican Child se simte ca un manifest concentrat, o dovadă că proza scurtă poate fi, în mâinile unui maestru, la fel de vastă ca un roman fluviu. Este o lectură care cere atenție și care, prin ritmul său sincopat, reușește să transforme banalul în mitic și invers.