The Long War: Long Earth

Traducerea din limba engleză a acestui volum aduce în fața cititorului român o fuziune rară între rigoarea științifică a lui Stephen Baxter și umorul umanist, profund, al lui Terry Pratchett. Deși s-ar putea crede că stilurile lor sunt divergente, rezultatul este o construcție de lume care se simte deopotrivă vastă și intimă. Suntem de părere că forța acestui roman rezidă în modul în care „pășirea” — mecanismul tehnologic simplu care permite accesul la miliarde de Pământuri paralele — încetează să mai fie doar o curiozitate și devine motorul unei crize politice globale. Credem că The Long War reușește să transforme conceptul de multivers dintr-un decor SF într-o oglindă a istoriei coloniale umane. Atmosfera te trimite cu gândul la Perhaps the Stars de Ada Palmer, prin modul în care analizează fragilitatea sistemelor politice în fața expansiunii tehnologice, deși The Long War păstrează o voce proprie, mult mai ancorată în explorarea fizică și în spiritul de pionierat. Dacă în lucrări precum Galaxias sau The Thousand Earths, Stephen Baxter se concentrează pe supraviețuirea speciei la scară cosmică, aici colaborarea cu Pratchett infuzează narațiunea cu o dilemă morală foarte pământeană: cum poți guverna o populație care are la dispoziție o infinitate de spațiu în care să fugă? Ritmul este unul de cronică istorică alternativă, alternând momente de explorare pură cu tensiunea unui conflict iminent, totul sub privirea ironică a lui Lobsang, inteligența artificială care pretinde a fi reîncarnarea unui reparator de tibetane.