Perhaps the Stars

Descoperim în Perhaps the Stars o experiență de lectură monumentală, dedicată în special cititorilor care caută un science-fiction dens, de idei, unde construcția lumii este indisolubil legată de filozofia politică și istorie. Considerăm că acest volum final al seriei Terra Ignota reprezintă apogeul unei viziuni ambițioase despre viitorul umanității, fiind potrivit celor care savurează complexitatea sociologică în detrimentul acțiunii pur liniare. Notăm cu interes modul în care Ada Palmer deconstruiește utopia tehnologică a secolului XXV: după secole de pace menținută prin compromisuri clandestine ale liderilor de Hive-uri, apariția unui copil cu puteri cvasi-divine devine catalizatorul unui haos reprimat. Elementul distinctiv al acestui volum este prăbușirea infrastructurii de transport cvasi-instantaneu, ceea ce fragmentează o lume anterior unită și transformă distanța fizică într-un inamic politic. Atmosfera de reconstrucție a unei lumi sfărâmate te trimite cu gândul la Gardens of the Sun de Paul McAuley, deși erudiția istorică și stilul narativ de cronică iluministă marchează o voce proprie, unică în peisajul contemporan. Această lucrare se îndepărtează de rigoarea academică a volumului Inventing the Renaissance, însă folosește expertiza autoarei pentru a infuza ficțiunea cu întrebări fundamentale despre natura umană și ciclicitatea conflictului. Este o încheiere grandioasă de peste 800 de pagini care forțează limitele genului, transformând o criză globală într-o dezbatere despre destinul speciei printre stele.