The Long Utopia

Cititorul care a apreciat explorarea frontierelor interdimensionale din The Long Mars va găsi aici o aprofundare a acelorași mecanisme de „pășire” între lumi — dar într-un context mult mai tensionat, unde miza nu mai este doar supraviețuirea economică, ci apărarea întregului ecosistem de lumi paralele. Considerăm că The Long Utopia reprezintă punctul de maturitate al seriei, unde sistemul tehnologic al „pășitorilor” și conceptul de Pământ Lung încetează să fie doar o curiozitate științifică și devin un câmp de bătălie cosmic. Ne-a atras atenția în mod deosebit modul în care autorii gestionează evoluția lui Lobsang; de la AI-ul omniscient din volumele anterioare, acesta devine o entitate fragilă care caută normalitatea, oferind o perspectivă unică asupra condiției umane dintr-un unghi artificial. Găsim în această carte o fuziune perfectă între rigoarea științifică a lui Stephen Baxter și umanismul ironic al lui Terry Pratchett. Dacă în lucrări precum Wyrd Sisters - Playtext Pratchett explora limitele destinului prin lentila magiei tradiționale din Discworld, aici el proiectează aceleași interogații asupra post-umanității reprezentate de „The Next”. Structura narativă este mult mai strânsă, ritmul fiind accelerat de apariția unei specii aliene vorace care amenință să colonizeze întregul multivers. Este o lucrare de o complexitate remarcabilă, care transformă premisa speculativă a primelor volume într-o epopee despre responsabilitatea speciei umane în fața infinitului.