The Heart in Winter

În „The Heart in Winter”, tensiunea centrală se naște din ciocnirea brutală între dorința de evadare romantică și realitatea implacabilă a unui Vest american aflat sub stăpânirea viciului și a dogmelor religioase. Ne aflăm în Butte, Montana, 1891, un oraș minier efervescent unde bogăția cuprului alimentează o viață dură, marcată de depravare și muncă istovitoare. Recomandăm acest roman pentru modul în care Kevin Barry reușește să transforme o poveste de dragoste interzisă într-o cursă cinematică pentru supraviețuire. Tom Rourke, un poet irlandez rătăcit în aburii opiumului, și Polly Gillespie, tânăra mireasă a unui căpitan de mină fanatic, devin centrul unui vârtej narativ care îi poartă prin peisajele înghețate din Idaho și Montana.

Stilul are ceva din proza lui Kevin Canty în Nine Below Zero, fără să fie o imitație — în timp ce Canty explorează izolarea emoțională în peisajul montan modern, Barry folosește contextul istoric pentru a injecta o doză de lirism sălbatic și violență viscerală. Ritmul este alert, dictat de amenințarea constantă a unei potere de pistolari cornizi care îi urmărește pe protagoniști prin „bad-lands”. Reținem măiestria cu care autorul redă vocea comunității de imigranți irlandezi, o temă recurentă în opera sa, însă aici mutată strategic din decorul european în inima Americii de secol XIX.

Poziționăm această lucrare ca o evoluție naturală a stilului din Night Boat to Tangier și City of Bohane. Dacă în lucrările anterioare Barry explora melancolia și violența în spații urbane sau portuare, în „The Heart in Winter” el stăpânește spațiul vast al frontierei, păstrând însă predilecția pentru personaje marginale, limbaj percutant și acea „veche magie” a hazardului care definește întreaga sa bibliografie.