Night Boat to Tangier

În terminalul de feribot din Algeciras, sub lumina fluorescentă a unei nopți spaniole ce pare să nu se mai sfârșească, doi bărbați irlandezi, Maurice și Charlie, așteaptă o navă care să-i poarte spre Tanger. Observăm cum acest spațiu de tranzit devine, în viziunea lui Kevin Barry, un purgatoriu în care timpul se dilată, permițând trecutului violent și plin de regrete să iasă la suprafață. Alegerea acestui port ca punct central nu este întâmplătoare; el reprezintă granița fragilă dintre Europa și Africa, dar și între viața pe care au dus-o și posibilitatea unei mântuiri incerte. Descoperim aici o structură narativă bazată pe dialoguri magistral construite, care amintesc de teatrul lui Beckett, unde tăcerile spun mai multe decât cuvintele. Dacă în City of Bohane autorul explora o distopie tribală, în Night Boat to Tangier găsim o introspecție mult mai intimă și melancolică, păstrând totodată acea „muzică” a limbajului pe care am întâlnit-o în colecția That Old Country Music. Găsim forța narativă a lui Lisa McInerney din The Blood Miracles combinată cu o sensibilitate aparte față de peisajul sufletesc, dar cu un glas propriu, marcat de un umor negru, specific irlandez. Este o meditație asupra îmbătrânirii și a greșelilor care ne bântuie, scrisă într-o engleză cizelată, unde fiecare frază pare să aibă propriul ritm interior.