The Empty Family

Traducerea acestei colecții din limba engleză ne oferă ocazia de a recupera acele nuanțe fine ale dorului și ale exilului interior pe care Colm Toibin le stăpânește cu o precizie chirurgicală. Deși limba originală posedă o sobrietate specifică, versiunea românească reușește să păstreze ritmul contemplativ al frazei, aducând mai aproape de cititor acea atmosferă de „acasă” care este, în egală măsură, un refugiu și o povară. Observăm în The Empty Family o maturizare a temelor recurente ale autorului: dacă în Brooklyn sau în recentul Long Island eram martorii unei geografii a plecării, aici explorăm spațiile goale lăsate în urmă de cei care au ales să rămână sau să se întoarcă. Structura volumului este una de o diversitate surprinzătoare, de la decorul vibrant al Barcelonei în „The Street”, unde o iubire clandestină înfruntă tăcerea unei comunități rigide, până la Irlanda provincială, unde o scenografă trebuie să-și înfrunte emoțiile reprimate. Un moment deosebit de rafinat este povestirea „Silence”, care îl readuce în scenă pe Henry James — o figură centrală și în The Master — subliniind predilecția lui Tóibín pentru intersecția dintre biografia istorică și ficțiunea intimă. Dacă Seeking Fortune Elsewhere de Sindya Bhanoo v-a captivat prin modul în care analizează costurile dislocării și ale imigrației, această carte extinde experiența în direcția unei introspecții universale despre singurătate și legăturile de familie care supraviețuiesc distanței. Credem că forța acestui volum rezidă în capacitatea de a transforma banalul în eveniment metafizic. Stilul amintește de eleganța lui William Trevor, însă vocea lui Tóibín rămâne distinctă prin modul în care gestionează tăcerile dintre personaje. Este o proză a economiei de mijloace, unde ceea ce rămâne nespuns cântărește la fel de mult ca dialogul propriu-zis.