Long Distance

La o primă vedere, Long Distance ar putea părea o simplă cartografiere a geografiei intime a expatului modern, o suită de cadre din metropole europene. Totuși, sub această suprafață cosmopolită, cititorul descoperă o analiză chirurgicală a modului în care distanța — nu doar cea măsurată în kilometri, ci și cea care se cască între două versiuni ale aceluiași om — modifică iremediabil structura legăturilor umane. Aysegül Savas nu scrie despre dorul clișeic, ci despre acea dezamăgire subtilă a unei cercetătoare din Roma care își dă seama că iubitul sosit în vizită nu mai este bărbatul pe care îl păstra în memorie.

La intersecția dintre The Anthropologists și Walking on the Ceiling, această colecție combină rigoarea observației cotidiene cu o melancolie care plutește discret deasupra textului. Dacă în romanele sale anterioare Aysegül Savas se concentra pe construcția unei vieți noi în spații străine, în aceste povestiri accentul cade pe fragilitatea „instalării” în prezent. Găsim aici aceeași precizie a detaliului care amintește de stilul lui Joan Didion, însă infuzată cu o sensibilitate europeană.

Putem afirma că forța acestor narațiuni rezidă în economia mijloacelor de expresie. Savas refuză sentimentalismele, preferând să lase spațiile goale dintre personaje să vorbească de la sine. Fie că este vorba despre o femeie însărcinată care încearcă să repare o prietenie veche sau despre reîntâlnirea cu un prieten din copilărie în timpul unei escale, tonul rămâne constant: lucid, ușor distant, dar profund empatic față de condiția celor care au ales să plece.