The Dressmaker

Remarcăm în The Dressmaker o confruntare fascinantă între eleganța absolută a Parisului și praful sufocant al unui orășel australian din anii '50. Tensiunea centrală nu se rezumă doar la conflictul dintre o fiică izgonită și comunitatea care a condamnat-o, ci se manifestă vizual prin contrastul dintre mătăsurile fine purtate de Tilly Dunnage și moralitatea grosieră a locuitorilor din Dungatar. Revenirea lui Tilly după două decenii de ucenicie în haute couture nu este un act de reconciliere, ci începutul unei transformări sociale orchestrate prin ac și ață. Suntem de părere că forța narativă a romanului rezidă în felul în care Rosalie Ham folosește moda ca pe o armă: rochiile impecabile pe care protagonista le creează pentru femeile din oraș nu fac decât să scoată la iveală invidia, ipocrizia și resentimentele mocnite. Pe același raft cu The Dressmaker of Paris de Georgia Kaufmann, această carte se distinge prin tonul său satiric și mult mai întunecat; dacă în alte romane moda este un refugiu sau o scară socială, aici ea devine instrumentul unei răzbunări meticulos planificate. Ritmul lecturii este punctat de episoade comice absurde și momente de o cruzime tăioasă, reflectând dualitatea unei comunități care admiră frumosul, dar refuză să își asume propriul trecut. Spre deosebire de atmosfera din Summer at Mount Hope, unde autoarea explora tensiunile rurale prin prisma dificultăților economice, în The Dressmaker accentul cade pe psihologia colectivă și pe modul în care o „outsideră” poate destabiliza un întreg sistem de valori prin simplul rafinament estetic.