Tennessee Williams

31 martie 1945, Forty-Eight Street. Cortina se ridică la Playhouse Theatre pentru premiera piesei The Glass Menagerie. Într-un scaun de pe rândul lateral, un tânăr de treizeci și patru de ani, cu alura unui băiat de la fermă îmbrăcat în hainele de duminică, își așteaptă verdictul. Acea seară, încheiată cu douăzeci și patru de reveniri la rampa, a marcat nașterea unui mit. Ceea ce diferențiază Tennessee Williams de alte biografii, precum The Kindness Of Strangers de Donald Spoto, este modul în care John Lahr refuză să separe omul de mecanismele interne ale teatrului american. Dacă alte lucrări se concentrează pe cronologia evenimentelor, Lahr — critic premiat cu Tony — disecă „pelerinajul nebun al cărnii”, folosind jurnale și scrisori private pentru a demonstra cum trauma lobotomiei surorii sale, Rose, sau relația explozivă cu tatăl său au devenit combustibil pentru personaje precum Blanche DuBois sau Stanley Kowalski. Observăm o scriitură care pulsează de viață, tratând viața lui Williams nu ca pe o succesiune de date, ci ca pe un act teatral continuu. Narativul amintește de Arthur Miller prin intensitatea cu care reconstituie o epocă și prin capacitatea autorului de a explica viața prin prisma operei care emerge din ea. John Lahr continuă aici explorarea geniului artistic începută în Prick Up Your Ears, însă cu o profunzime sporită de accesul la arhivele intime ale dramaturgului, oferind ceea ce mulți consideră a fi biografia definitivă a celui mai liric scriitor american.