Sweet, Soft, Plenty Rhythm: Knopf Doubleday Publishing Group

La o primă vedere, Sweet, Soft, Plenty Rhythm pare a fi cronica unui muzician de jazz aflat în amurgul carierei, însă cititorul descoperă rapid că inima acestei cărți nu îi aparține lui Circus Palmer, ci constelației de femei pe care acesta le-a lăsat în urmă. Remarcăm o structură narativă ambițioasă, în care vocea trompetistului este adesea eclipsată de dorințele, regretele și căutările celor care l-au iubit sau l-au îndurat. Reținem finețea cu care Laura Warrell construiește portretul lui Maggie, prinsă între dorința de libertate și o sarcină neașteptată, sau pe cel al Piei, fosta soție care încă mai caută ecoul melodiilor de altădată.

Stilul este unul visceral și melancolic, amintind de modulațiile unei piese de jazz unde improvizația maschează o structură riguroasă. Ritmul narativ amintește de explorarea legăturilor de familie din Perfect Tunes de Emily Gould, însă acolo unde Gould se concentrează pe scena muzicală din New York, Laura Warrell propune o structură polifonică mult mai vastă. Aceasta nu este doar o poveste despre dragoste, ci despre „poliritmiile” dorinței, despre cum nevoia de apartenență se ciocnește adesea de frica de vulnerabilitate. Meritǎ menționat că autoarea nu judecă eșecurile personajelor sale, ci le redă umanitatea prin pasaje de o senzualitate discretă și un realism psihologic tăios. Este un debut care reușește să transforme zgomotul unei vieți dezordonate într-o compoziție literară coerentă și tulburătoare.