Summertime

Prin debutul său, Summertime, Vanessa Lafaye reușește să captureze acea liniște apăsătoare de dinaintea furtunii, într-un sens atât literal, cât și social. Ne aflăm în Heron Key, Florida, în vara anului 1935, unde comunitatea este deja fragmentată de bariere rasiale și resentimente nespuse. Apreciem modul în care autoarea construiește atmosfera: pregătirile pentru festivitățile de 4 iulie sunt umbrite de întoarcerea veteranilor de război, precum Henry, a căror prezență scoate la suprafață traume vechi și prejudecăți adânc înrădăcinate. Suntem de părere că forța acestui roman rezidă în paralelismul impecabil între barometrul care scade vertiginos și tensiunea socială care atinge punctul de fierbere atunci când o femeie albă este găsită bătută, iar suspiciunea cade imediat asupra veteranilor de culoare. Atmosfera te trimite cu gândul la A Hundred Summers, de Beatriz Williams, deși fundalul istoric al Marii Depresiuni și realismul brutal al segregării din Florida marchează aici o voce proprie, mult mai ancorată în realitățile politice ale epocii. Spre deosebire de tonul mai cald din Miss Marley, o altă lucrare a autoarei, Summertime nu oferă o consolare ușoară. Stilul este evocativ, lăsând cititorul să simtă umiditatea sufocantă a mlaștinilor de mangrove înainte ca „Marea Furtună” să măture totul în cale. Este o explorare a fragilității umane în fața forțelor naturii, dar mai ales în fața propriei ignoranțe și uri.