Sugar rush

Observăm în Sugar rush o schimbare necesară de paradigmă: trecerea de la analiza nutrițională la cea sociopolitică a consumului de zahăr. Aplicabilitatea practică a acestui volum rezidă în capacitatea sa de a demonta discursul public actual, demonstrând cum „războiul împotriva zahărului” eșuează în a produce schimbări sistemice, preferând în schimb să stigmatizeze anumite categorii sociale. Subliniem că, spre deosebire de abordarea fiziologică din Fat Chance de Robert H Lustig, care se concentrează pe biochimie, Karen Throsby investighează modul în care politicile de sănătate publică devin instrumente de control.

Această lucrare extinde cadrul propus de Sugar de Ben Richardson cu date noi din sfera studiilor culturale contemporane. Dacă Ben Richardson analiza inechitățile prin prisma capitalismului global și a producției, Karen Throsby se concentrează pe modul în care consumatorul este construit politic în societatea vestică. Credem că această abordare este o continuare firească a cercetărilor sale anterioare din Immersion; acolo unde în Immersion explora apartenența socială prin sport, în Sugar rush analizează cum identitatea și statutul sunt negociate prin raportarea la alimente „toxice”. Stilul este academic, dens, dar extrem de precis în argumentație, oferind o critică tăioasă la adresa status quo-ului.