Stop Thief!

În Stop Thief!, ne-a atras atenția rigoarea cu care Catherine Malabou deconstruiește paradoxul central al gândirii politice contemporane: de ce filosofi care invocă frecvent „anarhia” refuză să se declare „anarhiști”? Structura volumului urmează o traiectorie metodologică precisă, pornind de la rădăcinile aristoteliene ale distincției dintre archy și anarchy, pentru a trece apoi prin „anarhia ontologică” a lui Reiner Schürmann și „anarhia etică” la Emmanuel Levinas. Găsim în această analiză o încercare sistematică de a recupera conceptul de anarhie din sfera pur speculativă și de a-l confrunta cu realitatea politică. Progresia capitolelor ne conduce prin „anarheologia” lui Michel Foucault și zonele de profanare ale lui Giorgio Agamben, culminând cu o interogație despre posibilitatea de a fi anarhist astăzi. Notăm cu interes modul în care Catherine Malabou își extinde preocupările anterioare despre schimbare și ontologie, vizibile în The Heidegger Change sau The Ontology of the Accident, spre un teren politic radical. Comparabil cu From Bakunin to Lacan de Saul Newman în rigurozitatea cu care intersectează poststructuralismul cu anarhismul, volumul de față este actualizat pentru contextul crizei guvernabilității moderne, oferind o critică mai tăioasă asupra modului în care intelectualii „fură” aura radicală a anarhiei fără a-și asuma consecințele sale practice. Stilul este dens, academic, dar marcat de o claritate conceptuală care face accesibilă tranziția de la metafizică la acțiune politică.