Spellslinger 2: Shadowblack

Subliniem de la bun început că în universul creat de Sebastien de Castell, magia nu este întotdeauna soluția, ci mai degrabă o înșelătorie bine executată. Umorul absurd și relația spumoasă dintre Kellen și Reichis, un motan-veveriță cu înclinații spre furt și un temperament vulcanic, oferă o notă de prospețime acestui volum. Ne aflăm la patru luni după evenimentele din primul volum, iar Kellen realizează cu amărăciune că talentul său de proscris este la fel de limitat ca cel de mag. Totul se schimbă când o întâlnesc pe Seneira, o fată care poartă o eșarfă la ochi fără a fi oarbă, antrenându-i într-o rețea periculoasă de șantaj și crimă.

Observăm cum autorul păstrează spiritul din Fall of the Argosi, unde filozofia se împletește cu supraviețuirea prin viclenie, nu prin forță brută. Spellslinger 2: Shadowblack construiește o lume în care personajele trebuie să se bazeze pe trucuri de cărți și pe rapiditatea minții pentru a opri răspândirea unei plăgi mistice. În familia Lady of Shadows de Breanna Teintze, unde un vrăjitor proscris luptă împotriva unei boli magice, dar cu o temă actuală și mult mai dinamică: acceptarea propriei vulnerabilități într-o lume care te vrea perfect. Ritmul este alert, iar tonul pendulează între autoironie și tensiunea unei conspirații de proporții, făcând din acest al doilea volum o continuare solidă a aventurilor începute în Spellslinger.